Te-ai intrebat vreodata sincer ce cauti?

Te-am cautat cuminte vreme infinita. Nopti intregi in care imi torturam amarul uitandu-ma la fereastra sufletului meu, decorata cu ghivece colorate de care voiam sa ma ingrijesc in vremea asteptarii, mi-au brazdat chipul si au lasat adanci prapastii.

Degetele tale au venit si le-au sters, atingandu-ma. Ai venit, invaluit in amintirea vietilor trecute si acum respecti juraminte uitate. Ma tem de tine dar stiu ca doar tu ma poti recunoaste. Ma uit pierduta la liniile palmelor mele si odata ce privirea mi se frange, memoria imi e inundata de amintirea noastra, incolaciti de lanturi ruginite mergand spre un om, o fiara neagra, rece. Ii simt privirile muscandu-mi din carne. Am stiut cand ai fost eliberat de rugina si ai urcat pe treapta mortii, iar pe gatul unde odata au fost buzele mele statea acum asteptand semnalul, ghiara nemiloasa. Voiam sa-ti iau trupul, sa-l fac unul cu al meu, sa-ti simt doar eu chinul, sa ma las sfasiata stiind ca tu nu simti. Dar te priveam de alaturi, spasmodic, simtind cum ma agat de buzele vietii care isi ia inapoi darul. Privirea ta umeda, blanda  staruia in marea vietii mele, netulburata. Zbatandu-ma, am vazut cum trupul tau atarna invins si voiam sa ajung unde era acum spiritul tau. M-am uitat din nou la viata care sorbea din mine suflul si mi-am tuguiat la fel ca si ea buzele repudiind ultima bila de aer. Ii zambeam si amandoua stiam ca povestea noastra nu se termina aici. Am inchis obloanele acelei vieti si am plecat catre tine, in calatorii interplanetare, intre Sori si Super-Nove si am devenit zeu.

Acum sunt aici, ma uit la palmele mele si te intalnesc din nou. Sunt acum om, sunt om pentru tine, eu sunt Selene.