Stiam ca cerul devenise negru. Calcand incet, cu pasi grabiti faceam sa se astearna in calea mea , sa se dezvaluie frenetic, aburind si gri circul ce urma sa-mi fie gazda a gandurilor si a prezentei in secundele ce aveau sa vie. Carandu-mi incet si sfiit bagajul greu si sacru a tot ceea ce sunt, pierdeam din tot prezentul momentele gandirii. Fugeau cum fuge carnea vanata prea devreme si ma lasau pe rand ca prada unui zid.
Erau doar case in margini a felurite finte, privind catre acela ce le dicta pe toate. In cercul larg si umed se concentra o parte a tot ce se stie, pe rugul sfant intrezaream o cruce si fiecare casa avea cate un insemn pe care iedera cataratoare, imbratisandu-si gazda ca un nebun indragostit, avea parca grija sa il ocoleasca. Sub picioarele mele era glasul unui taur mugind curat si tandru lasand loc impletirii mazgii venite de nicaieri cu apa de culoarea stancii cazuta dintr-un mar. Pavajul stramt si mic atragea catre el aproape orice mana, orice streang , orice condamnare , si imi spunea ca il vedeam absorbind toate acordurile, toate luminile schimbatoare si le imaginam materializandu-se in talpa strazii incoltite de reni si Caroni. Cercul pe care il simteam la inceput se stingea incet, urmarindu-ma cu coada ochiului, intrebandu-se daca ma poate lasa singura cu mine intr-un spatiu atat de oscilant si vast iar inainte sa ii spun un cuvant din necuvintele pe care le-am invatat incercand sa-mi gasesc limbajul meu, calea catre mine, s-a transformat in unghia mea mica. Si asa, avand ca ungie mica un cerc ce impreuna odata cunostinta lumii ma indrept atent si coerent catre zidul pe care l-am vazut oprindu-ma din orice ar fi fost ce faceam eu inainte.
Din el cresteau incet si dizarmonic bulbi de sticla argintata ce se retrageau la cea mai mica intentie a mea de a-I atinge. Priveam zidul si vedeam de celalta parte a lui un corp micut si ursuz imitandu-ma. Intre timp cadea un fel de nor catre mine si imi incerca simturile. Devenea brusc dintr-o noapte fantasmagorica, o seara primavaratica cu miresmele ei calde si florale dosite bine in timpul inghetului acru al iernei, cand zidul imi reda o parte din spinii a tot ce cunosteam pana acum. Am vazut in timp ce ma uitam izbita catre panoul colorat in nuante si parfumuri schimbatoare si lumesti o cireasa stoarsa, arsa si zdrobita care semana cu mine. Am vazut si o mana, un sunet si o gura si din mana aceea curgea impletit si dulce melodia candida, cazuta, rupta din izvorul ei de viata in haul existentei pline si verzi a ucigasului nevinovat. Langa masacrul suav, naiv si crud prin simplitatea lui am cazut in genunchi pe doua coji de nuca ce au intrat adanc in esenta entitatii pure si linistite a ceea ce cred eu ca sunt deformand ce-I fara forma si distrugand ce e nemuritor. Pe zidul acela blestemat se afla cronologia metaforica a unei vieti micute care se intampla sa fie a mea si nu stiam ca acolo, in strafundurile mintii mele am o oglinda, un critic, un orator care imi arunca la picioare, cum arunci un zar, parti din carnea mea abia cicatrizata si pulsanda.
Ce durere stranie de piept…parca mii de greieri canta dupa sternul meu firav, ma dor si ochii si urechile imi canta acorduri cu mireasma cunscuta ce doare la fiecare nota grava. Trebuie sa fi adormit o secunda, caci nu-mi mai amintesc cand a trecut “Tineretului”. Ce huruit straniu aud din toate partile si parca toti se uita la mine. Nu…e de fapt privirea aia iscoditoare daruita fiecarui strain care apare in fata ta pe care il scrutezi nemilos cautand in tine confirmarea unei superioritati aberante a proproului tau sine. Zambesc unei femei de varsta a doua pe care probabil am calcat-o pe picior si ma va povesti colegei la cafea. In imbulzeala une zile de vineri gasesc puterea de a calca alti cativa oameni pe picioare ca sa ajung la usa pe unde va trebui sa-mi continuu gradat ziua. Ies in frigul rusesc si privesc catre botinele mele rosii de pe care zapada dispare treptat transformandu-se soriceste in apa, apa care patrunde iscoditoare chiar catre inauntrul invelisului de piele falsa. Pe langa gardurile inalte si magazinele troienite imi ma cuprinde o forfoteala continua si asiduua imbrancindu-ma catre colegi, copii si mame care isi joaca rolurile frumos si perseverant cu o vointa pe care eu insami o detest invidiind-o.
In toata lumea asta multa simt in unghia mea mica un cerc.
